La lumina lumânărilor, cu smerenie şi bucurie sufletească, sunteți invitați la privegherea icoanei Maicii Domnului, Prodromița, o copie adusă din muntele Athos.

Joi, 11 iulie, cu începere de la ora 21, până după miezul nopții. Privegherea va începe cu :

Ceasul 9
Vecernia si Litia
Utrenia
Miezonoptica
Ceasurile 1, 3 şi 6
Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie

Biserica ”Sf. Gheorghe și Eroii Neamului” se află pe Str. Constanței Nr.1, cartierul CFR, in apropierea pasajului subteran.

La finalul Privegherii sunteti invitați la o agapă (masă) frățească.

În 2017, când a fost adusa icoana din muntele Athos, sute de oameni au venit ca intr-un pelerinaj la Icoana Maicii Domnului Prodromița, element central in jurul căreia s-au desfășurat evenimentele.  

Preotul militar Lucian Butnaru a reușit cu osteneală să adauge la zestrea Bisericii Militare o copie a icoanei ce a rămas la noi in Bacau, la biserica militară. Icoana Maicii Domnului Prodromiţa (adica Înainte mergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, comoara Schitului românesc Prodromu de la SFÂNTUL MUNTE ATHOS. 

Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, pentru că sunt puține icoane nefăcute de mână omenească în toată lumea ortodoxă.

Istoria acestei icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, când cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, aşa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. În plus, ei cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrării, precum curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru.

Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a ter­mi­nat de pictat veşmin­tele şi ce­lelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfin­te­le Feţe (cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus), să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s-a pri­ce­put mai bi­ne veșmintele şi fondul icoanei, a început a lucra la Sfintele Feţe silindu-se cu toată priceperea, însă în mod inexplicabil sfintele feţe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.

Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă însă cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de aceste întâmplări el a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache şi iscălită cu propria sa mâ­nă: continuare

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here