PERSONALITĂŢI   BĂCĂUANE

Fiecare dintre noi își desfășoară activitatea zilnică în orașul său , fie merge la școală, fie la locul de muncă, face activități casnice sau deapănă amintiri cu prietenii. Viața orașului BACĂU este agitată. Văzut de sus orașul pare un furnicar, ritmul este alert și evenimentele se succed cu repeziciune. Trecem nepăsători, abătuți, pe lângă clădiri vechi, care poartă numele unor personalități băcăuane, puțin cunoscute nouă, fără să ne întrebăm cine au fost ei?

Nu multă lume știe despre: MIRCEA CANCICOV, GEORGETA MIRCEA CANCICOV, MIHAI DRĂGAN sau EUGEN BUDĂU.

Privind prin ferestrele timpului, răsfoind file de istorie, încercăm, în continuare, să creionăm portretele acestor oameni, care au lăsat ceva în urma lor,  care poartă noblețea orașului și sunt un exemplu pentru generațiile prezente și viitoare – „Portrete mici de oameni mari”.

 MIRCEA TH. CANCICOV – jurist și om politic, modernizatorul Bacăului.

Născut în 1884, în orașul Bacău. Absolvent al Liceului „Principele Ferdinand”, șef de promoție, absolvent al Facultății de Drept, Universitatea București în anul 1905. Avocat – Magistrat, funcționează la Baroul Bacău și în calitate de Președinte al Baroului de Avocați. Susține pledoarii model, este consilier municipal, deputat liberal în Parlamentul României, ministru de Finanțe și al Economiei Naționale în perioada interbelică, fapt ce îi permite să susțină multiple acțiuni de modernizare a orașului Bacău.

„Ministrul Bacăului”, cum începuse a fi denumit, nu a uitat nici un moment locul unde a văzut lumina zilei – Bacăul lui drag.

A subvenționat de la buget sumele necesare pentru modernizarea străzii mari, azi „Mihai Viteazu”, a refacerii și extinderii Școlii Normale de Învățători, azi C. N. Pedagogic “Ștefan cel Mare”, Liceul de Fete, azi C.N. „Vasile Alecsandri”, construirea Asigurărilor Sociale, azi clădirea Policlinicii vechi, a Administrației Financiare, azi clădirea P.T.T.R. 1.
A organizat modernizarea cartierului C.F.R., construirea bisericii din acest cartier, înzestrarea celorlalte biserici și școli cu cele necesare bunei funcționări, inclusiv Școala de pe Câmpul Poștei, azi școala care poartă numele lui și al soției sale, Școala „Georgeta Mircea Cancicov”. De numele lui se leagă și realizarea unui frumos parc denumit inițial „Parcul Libertății”, ulterior „Parcul Cancicov” .

Pentru meritele sale deosebite, în 1937, a fost ales vicepreședinte al Băncii României, iar dintre distincții, cea mai importantă a fost cea conferită de Președintele Republicii Franceze, „Cordonul Legiunii de Onoare”.

GEORGETA-MARIA CANCICOV( 1899-1984) – scriitoare.

În mai 1899 se naște în satul Poieni, com. Parincea, județul Bacău, Maria- Gherghina Jurgea, devenită și consacrată, ulterior, ca Georgeta, cea care în sunetele muzicii enesciene și a culorilor lui Tonitza, avea să devină Georgeta Mircea Cancicov.

Copilul Georgeta a crescut la conacul așezat la poalele unui deal plantat cu viță de vie aleasă, cu pruni și, mai ales, cu nuci, leagănul copilăriei și al devenirii Georgetei – satul Poieni. Pe aici au trecut oameni de seamă, din multe colțuri ale Europei, care au admirat frumusețea mioritică.

Între anii 1906-1915, Maria-Georgeta Jurgea urmează cursurile liceale, dar și Facultatea de Litere la Universitatea Sorbona.

Viitoarea scriitoare îl cunoaște, la Paris, pe George Enescu. Îndrumată de mamă, ea însăși o înzestrată pianistă, Georgeta studiază  vioara, maeștri fiindu-i George Enescu, Socrat Barozzi, Maximilian Costin.

Începând să scrie imediat după căsătoria cu Mircea Cancicov (naș fiind istoricul Nicolae Iorga), debutează cu placheta „Un vis”, ilustrată de sora sa Ioana Jurgea.

Încurajată de Liviu Rebreanu, publică romanul „Poieni. Din viaţa satului meu”, urmat de „Moldovenii”, volumul de povestiri „Dealul Perjilor”, „Pustiuri”. În anul 1940 vede lumina tiparului volumul de poeme în proză „Cântarea timpului”.

În 1962 Georgeta Mircea Cancicov termină romanul autobiografic „Amurg”, despre care afirmă într-un interviu acordat Marianei Filimon („Ateneu” Nr.1/1979): „Le-am înfățișat pe toate (personalități care i-au încântat copilăria și tinerețea) în Amurg căci ele mi-au încântat într-adevăr copilăria. Figuri impresionante au fost pentru mine Emil Racoviță, vărul mamei și bătrânul său tată Gheorghe Racoviță, moș Lică. I-am mai cunoscut la Paris pe Monet, Rodin, pe Marta Bibescu, pe Anton Bibescu, pe Proust, pe Iorga, pe Gusti.”

Un omagiu i-au adus şi personalități băcăuane: Ioan Dănilă, Octavian Voicu.

Drept recunoștință, după anul 1989, Școala cu clasele l-Vlll Nr.4 din Bacău, a adoptat numele de Școala „Georgeta Mircea Cancicov” și s-a constituit Fundația Culturală cu același nume.

MIHAI DRAGAN (6 dec. 1937 Bacau-1 nov. 1993, Iasi), critic si istoric literar, eminescolog, editor, publicist. 
              Profesor universitar, doctor in filologie.

Mihai Drăgan s-a născut la 6 decembrie 1937, in satul Viișoara, comuna Tg. Trotuș. Școala primară in satul natal, gimnaziul la Școala „C. Negri” din Tg. Ocna și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Cariera universitară la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași : șef de cabinet la Catedra de literatură română, asistent suplinitor, asistent titular provizoriu, profesor în cadrul Catedrei de literatură română, la disciplina „Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici”. Doctor în filologie, cu teza „Bogdan Petriceicu Hașdeu” (studiu monografic). A parcurs toate treptele ierarhice universitare la Iași.
Debut literar – cu recenzii și cronici- concomitent, în ziarul băcăuan „Steagul roșu” și in „Iașul literar”, colaborează constant la „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Cronica”, „AUI”, „Romania literară”, „Limba română” (Chișinău).
Redactor al revistei „Alma Mater” și „Analele Universității din Iași, seria Literatura”; membru în Consiliul de redacție al revistei „Limba română” din Chișinău; membru fondator al Fundației Culturale „Mihai Eminescu”, cu sediul la Chișinău.
Opera: Aproximații critice, Iași, 1970; G. Ibrăileanu (monografie), București, 1971; B. P. Hașdeu (monografie), Iași, 1972; Reacții critice, Iasi, 1973; Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici, Iași, 1976; Lecturi posibile, Iași, 1976; Mihai Eminescu. Interpretări, Iași, I(1982), II (1986); Clasici și moderni, București, 1987; Eminescu tânăr sau „a doua mea ființă“, Iași, 1999.
Autor a opt cărți de critică și monografii istorico-literare, despre G. Ibrăileanu, Maiorescu, Hașdeu, îngrijitor al mai multor ediții de clasici, coordonator al colecției  „Eminesciana”, numerele 1-52 (1974-1990). A tipărit aproape 1000 de studii, articole, cronici literare, recenzii, interviuri în publicații de specialitate, volume colective și reviste culturale.
Între 1974 și 1990 apare, sub îngrijirea sa, colecția EMINESCIANA (la Editura „Junimea” din Iași și tipărită ,integral, la Tipografia „Bacovia” din Bacău), cea mai cuprinzătoare operă de recuperare critică și de istorie literară eminesciană, concretizată în 52 de volume.
Studii în volume colective, ediții îngrijite, cu prefețe, note, bibliografie și indice de nume.

Obține premii literare ale unor reviste și asociații profesionale intre anii 1964-1989:

-la 15 ianuarie 1989 i se acorda Premiul „Mihai Eminescu” al Uniunii Scriitorilor din România, „pentru activitatea de exeget al operei lui Eminescu”;

– Premiul pentru critică literară al revistei „Luceafărul”, Diploma revistei „Ateneu” pentru volumul de debut;

-Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor,

-Premiul A.S. din Iași, Premiul revistei „Argeș” (Pitești) pentru editia Vladimir Streinu, „Eminescu”.
Domnul  profesor de limba și literatura română, Eugen Budău, devotat dascăl al „școlii sale dragi”, propune colectivului de cadre didactice de la Școala Nr.11 Bacău,ca„patronul spiritual” al școlii să fie MIHAI DRĂGAN.

Școala Nr. 11 Bacău îi va purta numele, din anul 1995, în prezent numindu-se Școala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău, de asemenea, Școala din satul natal, Viișoara, îi poartă numele din decembrie 2002.

EUGEN BUDĂU, istoric și critic literar, publicist, animator  cultural.  Profesor de limba română.

Se naște la 30 august 1951, in Bacău. Absolvent al Liceului „G. Bacovia” și al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Filologie, secția română-franceză.

Pedagog școlar la Liceul Pedagogic din Bacau, profesor de limba romana si franceza la Școala cu cls. l-X Scorțeni, județul Bacău, director coordonator în com. Scorțeni, inițiind și organizând, printre alte activități cu profil cultural-științific, șapte ediții ale „Zilelor Școlii din Scorțeni” (1981-1987), continuând peste ani exemplul lui Grigore Tăbăcaru, tânăr învățător la această școală.

În anul 1987 transferat la Școala Nr. 11 din Bacău, unde rămâne titularul școlii până în 2004, este director adjunct și inspector școlar de specialitate (limba și literatura română) în perioadele 1991-1998 și 2000-2006.

Istoric și critic literar, publicist, animator cultural, publică peste 400 de articole de istorie și critică literară în peste 40 de publicații și reviste literare băcăuane și din țară.

Realizează edițiile : I. L. Caragiale, Momente.Schițe,Iași, Editura Institutul European, 1998.  Marius Mircu, La noi, la Bacău . . .,Editura Egal, 2000.

Semnează prefețe/postfețe la cărți scrise de Ștefan Dincescu, Petre Isachi, Ioan Lazăr , Mihai Vulpe, AL. I. Iosif, Mara Paraschiv, M. Cosmescu Delasabar, Ioan Vicoleanu, Cornelia Pompiliu.

Scrieri: Analize  literare (1996), București, Ghid de literatură universală (1998), Literatură română pentru capacitate (1999), București, Literatura română-Fișe de studiu (2000), Scriitori băcăuani (l, 2000;ll,2001), Dicționar cronologic (2004). Realizează prin sapirografiere vol. Tradiții culturalliterare (1988), prima încercare de sinteză a istoriei literare locale.

Îi sunt decernate premii ca: Premiul „Bacovia”, al revistei „Ateneu” și Diploma pentru competență și loialitate (2000), Diploma de Excelență a revistei „Convorbiri didactice” (2001) și Diploma omagială pentru performanță si competență în domeniul școlar al Școlii „M. Dragan” Bacău(2001), Diploma de excelență a Asociației Române pentru Patrimoniu (2006), Ordinul „Meritul pentru învățământ în grad de ofițer” (2004).

În semn de omagiu , biblioteca Școlii Gimnaziale „Mihai Drăgan” Bacău îi poartă numele – Biblioteca „EUGEN BUDĂU”.

 

Bibliotecar,  Blaga Adriana-Nicoleta

 

Sursa: https://bibleugenbudau.blogspot.com/2015/05/personalitati-bacauane-fiecare-dintre.html

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here